Articol tradus din cartea ” Eurofighter 2″ , scrisa de Paul Grimwood (MBE, PhD, FIFireE), inginer-șef de intervenție la Kent Fire & Rescue Service și fost pompier operativ și investigator de incendii la London Fire Brigade . Manualul prezită o analiză a 6.701 incendii la clădiri petrecute în Marea Britanie între 1984 și 2012 .
Subiectele includ: tacticile moderne de stingere, inginerie de incendiu, ventilare tactică, comportamentul incendilor în condiții neventilate și riscurile construcțiilor moderne.
KAREL LAMBERT (OFIȚER POMPIER ÎN CADRUL SERVICIULUI DE POMPIERI BRUXELLES – BELGIA)
„Într-o zi, am fost alertat și desemnat ca , comandant al intervenției la un incendiu produs într-un imobil de locuințe colective cu regim de înălțime P+ 20 . De cele mai multe ori, astfel de apeluri se dovedesc a fi alarme false sau evenimente minore. La sosire, primul echipaj de intervenție era deja în dispozitiv pe scara interioară. Incendiul se manifesta la etajul 6.
La fața locului, totul părea să indice o situație minoră – cel mai probabil ” o oală pe uitată pe foc ” . Nu exista niciun indiciu clar că ar fi un incendiu dezvoltat. Am trimis echipajul propriu să verifice, dar comunicațiile radio îmi provocau un sentiment de neliniște, așa că am decis să urc personal pentru o recunoaștere la fața locului.
În urcare, toate semnalele îmi confirmau evaluarea inițială:
- Nu exista fum vizibil în casa scării.
- Locatarii coborau în mod organizat și fără panică.
- La etajul inferior celui afectat nu era instalat “dispozitivul de intervenție pentru clădiri înalte ” . Într-un scenariu de incendiu real, primul echipaj ar fi trebuit să instaleze linia de furtun de la nivelul inferior față de focar.
- Pe palierul etajului 6 nu se observa fum, nici după deschiderea primei uși antifoc (în Belgia, holurile sunt separate de casa scării prin două uși cu rezistență la foc).
Totul s-a schimbat odată cu deschiderea celei de-a doua uși antifoc, care dădea acces la holul comun al celor șase apartamente de pe nivel. Un strat dens de fum coborâse până la aproximativ 1 metru deasupra pardoselii. Se auzeau colegii care acționau în apartamentul afectat. Situația nu evolua favorabil, iar aceștia solicitau debit si presiune mai mare a apei. Doi pompieri au fost răniți și transportați la spital. Unul dintre ei a fost salvat de către colegii săi. Ulterior, s-a instalat dispozitivul de intervenție la înălțime (kit clădiri înalte) și incendiul a fost lichidat.
Investigațiile ulterioare au arătat că echipajul inițial a utilizat furtunul fix de incendiu montat pe nivelul respectiv (cu debit de aprox. 60 l/min) pentru atacul incendiului.
Inițial, am fost foarte supărat pe comandantul echipajului care a intervenit in prima fază. „Cum a putut lua o asemenea decizie?” – m-am întrebat. După o analiză mai profundă, am realizat că a urmat același raționament ca și mine. A urcat la etaj cu presupunerea că era vorba despre o intervenție minoră. Și el a fost luat prin surprindere de cantitatea mare de fum odată cu deschiderea celei de-a doua uși antifoc. Cel mai probabil, la momentul intrării lui în hol, stratul de fum era mai sus, iar vizibilitatea mai bună. Continuând în logica unei intervenții simple, a ales furtunul fix de incendiu al imobilului, aflat chiar în fața echipajului.
Amândoi am fost influențați de evaluarea inițială, de rutina intervențiilor anterioare. A fost o lecție importantă pentru toți. Uneori, lucrurile nu sunt așa cum par la început. Lecția este că trebuie să ne oprim și să reanalizăm tacticile și resursele atunci când apar elemente noi pe timpul intervenției.
A doua lecție personală a fost că este ușor pentru un ofițer de intervenție să fie critic cu deciziile echipajelor operative. Dar când ajungem noi, contextul situației tactice este deja diferit. De multe ori avem informații suplimentare pe care ei nu le aveau în momentul luării deciziei.
A treia lecție a fost că intervențiile în clădiri înalte trebuie întotdeauna abordate cu un debit adecvat de apă. “
🧠 Lecții învățate din acest caz real :
✅ Presupunerile neconfirmate pot pune vieți în pericol.
Faptul că nu există fum vizibil, că oamenii sunt calmi sau că nu se aud strigăte NU înseamnă că incendiul nu este grav.
✅ TRATEAZĂ FIECARE INTERVENȚIE CA PE UNA POTENȚIAL PERICULOASĂ
Fiecare incendiu, fiecare apel, poate deveni cel mai periculos caz din carieră.
Intră în fiecare clădire cu mintea pregătită pentru ce e mai rău.
✅ RUPE RUTINA PRIN VERIFICARE ACTIVĂ
Chiar dacă totul pare în regulă, caută dovezi că NU este așa: fum ascuns, miros, zgomote, comportamentul termic al suprafețelor.
Pune-ți constant întrebarea: “Ce am ratat?”
✅ EFECTUEAZĂ RECUNOAȘTEREA TACTICĂ COMPLETĂ
Nu baza deciziile doar pe ce se vede de afară sau de la parter.
Executarea recunoașterii la etajele incendiate sau urcarea personală a comandantului intervenției poate face diferența între o intervenție reușită și una eșuată .
✅ ADAPTAREA = CHEIA COMENZII
Dacă ceva nu se potrivește cu evaluarea inițială, OPREȘTE INTERVENȚIA, REGÂNDEȘTE TACTICA și COMUNICĂ SCHIMBAREA.
